Gata, in sfarsit concediu. Ma simt usurata, pret de doua saptamani nu vreau sa fiu conectata cu nimic din rutina mea zilnica, stresul lasa urme urate in ceea ce ma priveste, abia astept sa fac ce doresc, cand doresc sau cum doresc, sa citesc ce vreau sa stau ore pe terasa sau pe plaja. Merg la Marea Neagra ca in fiecare an de fapt, nu pentru ca nu ar fi alte destinatii foarte frumoase unde ne-am putea petrece vacanta ci pentru ca suntem dependenti de ea. Nu stiu daca mai sunt altii ca mine dar ma simt in elementul meu atunci cand sunt la mare. Iubesc pana si aerul sarat pe care il simt cand intru in Constanta, e un sentiment pe care nu ma pricep sa il descriu foarte bine, dar marea imi da un sentiment de bine, de parca m-am intors acasa dupa multa vreme petrecuta undeva departe. O privesc ore seara (este perioada mea favorita sa stau pe plaja. Eu nu merg la mare sa ma bronzez neaparat, de multe ori nici nu s-a cunoscut ca am fost la mare ci pentru ca acolo este o particica din mine si pentru faptul ca am senzatia ca sunt de " acolo". Am ales un loc mai linistit, ferit de agitatie (desi uneori imi place aglomeratia si zgomotul) unde sa ma relaxez in primul rand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu