Pareri si Intamplari Diferite


Ii invidiez uneori pe cei care au pareri foarte clare legate de diferite intamplari sau oameni sau idei sau mai stiu eu ce. Eu ma zbat de obicei intre mii de puncte de vedere, care mi se par, toate, plauzibile si valabile, in functie de argumentele pe care le aduc. Din cand in cand, spre norocul meu, balanta se inclina totusi mai mult in favoarea unui anume punct de vedere si atunci imi permit sa zic si eu, usurata, ca am o pozitie clara. Asta, desigur, pana apare un element nou, care ma face sa reiau ecuatia si sa ajung probabil la un rezultat diferit. Da, stiu ca totul e relativ. Macar am principii dupa care ma ghidez, si care pana acum nu au oscilat. in fine, cumva sunt ca batranelul din animatia de la pixar, care joaca sah cu el insusi. Ieri m-am gandit destul de mult la ceea se petrece la cluj, legat de rosia montana, si am simtit aceeasi obositoare (chiar daca logica) oscilare. In primul rand m-am bucurat mult ca niste oameni pe care-i stiu (elementul personal modifica initial perceptia realitatii zilnice) au avut curajul sa faca ceva. 

Apoi m-am trezit ca-s sceptica si ca nu gasesc in mine puterea sa cred intr-un tip de manifestatie de felul acesta, care nu are de fapt sorti de reusita, si nici impact real la mase. Pe de alta parte, mi-am zis ca trebuie pornit de undeva. Oamenii trebuie treziti si atentionati cumva. Dar apoi mi-am amintit cu cel fel de oameni avem de-a face, (inclusiv cu cei ca mine, care imbina exaltarea si implicarea cu scepticismul, combinatie deloc placuta), adica prosti, dezinteresati, aroganti, greu de organizat etc, si m-am dezumflat iar. Apoi alta, inca sunt in stadiul in care cred ca revolta, cand inceteaza sa mai fie ceva individual, poate imbraca forme derizorii si usor dizolvabile. Am revenit imediat la ideea ca totusi e si asta un inceput. E nevoie de incredere si de speranta. Alta oscilare, nu sunt bine informata, asa ca s-ar putea sa fiu cu totul pe langa problema si sa vorbesc in dodii. E o posibilitate foarte clara. Nu am fost acolo, asa ca vorbesc din burta. In alta ordine de idei, va doresc un an nou fericit si pareri clare in anul care vine!

Astazi


Greseala mea a fost (cred) aceea de a-ti fi respectat dorinta de tacere, fara sa-mi dau seama ca nu era o dorinta, ci o frica din tine, stupida si nefondata, (frica omului care a uitat importanta adaptarii perpetue, facuta chiar si numai ca exercitiu zilnic, ca o joaca), pe care n-am stiut s-o vad la timp pentru a putea s-o anulez intr-un fel sau altul, cu puterea de convingere care apare in cazuri deosebite. Trebuia sa lupt pentru tine, dar nu asa cum te temeai tu, crezand ca o voi face ca sa te rapesc din universul tau cald si comfortabil, ci ca sa te indemn sa intelegi ca prietenia dintre noi nu este imposibila. Bineinteles, gandul asta tardiv nu mai are acum nicio importanta.