Despre politete se spun multe. Ca trebuie sa ai cei 7 ani de acasa, ca trebuie sa fii educat, ca trebuie sa ai bun simt, ca ori esti politicos, ori nu mai esti, etc. Imi aduc aminte cand eram pe cale de a-mi termina perioada de practica facuta la o banca. Trebuie sa spun ca experienta a fost constructiva, chiar daca nu a fost mereu „roz” si ma bucur ca nu a fost asa. Mi-am dat seama ca mai am multe de învatat despre politete si ca a fi politicos e un proces similar cu maturitea: începe, dar nu se termina. Sau cel putin asa ar trebui. Aici, poilitetea este o unealta de marketing, dar am stat si m-am gândit: Nu ar trebui sa fim mereu amabili, serviabili, gata sa-i ajutam pe ceilalti? De ce atunci când vrem sa obtinem ceva spre folosul nostru ne aducem aminte ca trebuie sa fim oameni cu toti oamenii, nu numai cu oamenii la care tinem? Acum sunt întrebari fara raspuns, sau poate ca raspunsul este ca ne distrugem tot mai mult din punct de vedere social si moral, însa am un sfat, atât pentru mine, cât si pentru voi: Nu uitati niciodata sa fiti politicosi sau gata sa sariti în ajutorul aproapelui vostru, pentru ca apoi va trebui sa învatati marketing si o sa ajungem sa ne vindem ieftin, dar oare cu ce pret?