Lucruri Nespuse


Respir incet, respir si incerc sa-mi controlez trepidatiile inimii. Vibrez de la atata incertitudine si ghemotoace de fluturi adapostite in stomac. Aa vrea sa imi pot da sansa sa plutesc din nou, dar e ceva ce ma trage inapoi, ma retine in aceasta stare de oscilatie continua. De mine se desprinde curiozitatea, in centrul obsesiei mele te afli acelasi tu. Tremur la auzul vocii tale si totusi par indiferenta in fata fiecarui gest ce mi-l expui. Iti ador privirea, dar adesea simt cum imi strapunge gatul, lasandu-ma fara replici, un geniu prost fara de vorbe, caci vocea mi se ineaca, scade in intensitate precum o masinarie a carei baterie este pe terminate. Ador sa-mi zic ca te urasc, ca nu esti ceea ce caut, dar totusi esti. Un simplu joc stupid pe care l-am ales sa-l jucam mereu, noi doi, separati de fum, oameni, principii, idealuri, obiecte minuscule ce ne deranjeaza retina. Ma privesc poate a douazecea oara astazi in oglinda si simt ca am epuizat tot ceea ce am mai interesant in mine, caci tu mi-ai luat toate fortele, limitandu-mi miscarile in frisoane. Nu ma mai lasa sa innebunesc complet! Dar astazi dispare sub acelasi apus de soare, eu iarasi dispar pe drumuri cautand alinare, cu ganduri naive ma indemn sa adorm ca maine sa te vad din nou si iar n-am sa-ti spun ce simt si de ce imi pare rau.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu