Vad azi oameni care ar mai vrea sa fie tineri, dar cu mintea de acum completeaza. Noi, cei tineri, cred ca nu apreciem tineretea si oportunitatile pe care le avem. Ne putem croi viata cum vrem, si totusi, in cele din urma, regretam. In aceste cazuri, cred ca ar trebui sa ne sfatuim cu ai nostri, dar copiii nu vorbes, parintii asculta sau nu, si, ajungem la conflictul dintre generatii. Ne lipseste curajul de a vorbi, de comunica cu cei apropiati, ne lipseste curajul de a trai. De aceea, cred ca fiecare ar trebui sa facem o concesie: copii: vorbiti, spuneti ce aveti pe suflet, daca nu puteti familei, atunci cui? Parinti: ascultati-ne, apropiati-va de noi. Suntem prea tineri sa stim ce vrem, dar nu prea tineri sa gresim. ajutati-ne. ghidati-ne, nu uitati ca si voi ati fost tineri si ati avut ganduri sa schimbati lumea, iar noi va valcam pe urme. Asta e parerea si solutia la ce se intampla azi cu tineretea. Voi ce parere aveti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu