E impresionant perfectionismul japonezilor. Fie ca e vorba de pictatul unei ideograme sau de spintecatul burtii cuiva se straduiesc sa atinga idealul de maiestrie. Musashi vrea sa fie cel mai bun la manuit sabia, pentru asta trebuie intai sa invete sa pretuiasca viata. Vrea sa fie cel mai mare samurai, pentru asta trebuie sa invete umilinta. Pornit in viata ca un adolescent bataios si crud are nevoie de trei ani de recluziune initiatica pentru a se intelege. Incepe apoi o lunga calatorie pe Calea Sabiei cautand profesori, adunand discipoli, fugind de dragoste, tanjind dupa intelegere, invatand mestesuguri si acceptand provocari. Strabate o Japonie care incearca sa se refaca dupa un secol de razboi ce a zdruncinat traditii si a imprimat spectrul efemerului in gandirea oamenilor. Stilul pare facil ca al unui roman picaresc dar nici dupa ce am citit a doua oara cele peste o mie doua sute de pagini nu sunt convins ca i-am deslusit toate sensurile.