Aici Bucureşti, România. Oraşul cu cei mai răi oameni, unde un torent de furie curge ca un râu prin oraş; Furia, şi nu Dâmboviţa este apa ce străbate acest oraş! Oameni palizi stau încordati în coloane şi rag unii la alţii; unii se scuipă, alţii se bat, demenţa se plimbă la pas pe stradă. Aici Bucuresti, România. Oraşul cu cei mai urâţi oameni, feţele lor schimonosite supurează necontenit puroi şi un sânge murdar; Chiar şi animalele sunt parcă mai rele aici, câinii stau la pândă pentru a se răzbuna pe oamenii răi, porumbeii par nişte ulii ce veghează ameninţători din vazduh; Totul e vulgar şi violent. Aici Bucureşti, România. Oraşul cel mai murdar, unde gunoaiele stau tolănite peste tot, emanînd miasme insuportabile, dar asta nu mai deranjează pe nimeni, căci cei mai mulţi dintre bucureşteni au devenit şi ei nişte gunoaie. Mama îmi zice că şi ei sunt ca noi, că poartă prin vene sângele scurs din acelaşi uriaş butoi al Domnului. Eu plâng şi-i spun nu mamă, nu vreau să fim ca ei, vreau să fugim dintre aceşti troglodiţi. Aici Bucuresti, România. E locul unde orice om începe să devine o rană pe trupul meu.