Fraude 2

Raiffeisen revine:

"Stimate client,

Departamentul de Securitate On-line al Raiffeisen Bank va aduce la cunostinta ca in data de 29 martie 2009

am detectat mai multe tentative de autentificare neautorizate a contului dumneavoastra Raiffeisen Online.

Pentru a evita suspendarea automata a contului dumneavoastra din cauza fraudelor on-line va rugam sa va accesati contul la adresa mentionata mai jos in cel mai scurt timp.

Multumim pentru colaborare si nu uitati ca Raiffeisen Online nu va va cere niciodata mai mult de 2 cifre de pe cardul dumneavoastra de debit.

Raiffeisen Bank Romania

Adresa corecta a portalului de autentificare a Raiffeisen Online este:

(https://www.raiffeisenonline.ro/eBankingWeb/login?Lang=ro)

Va multumim pentru intelegere. Cu stima, Echipa de Securitate Raiffeisen Bank Romania.

************************************************************

Raiffeisen Online (numere de telefon 021 / 306.55.55 sau 021 / 306.55.56 ). verde "

Chiar nu m-am sinchisit să sun la nr. de telefon, dar în schimb am încercat să intru pe link-ul furnizat şi surpriză sau nu, nu funcţionează.
Eu una m-am cam săturat să primesc odată la 2 zile mail-uri de acest gen...
Mă întreb până când va mai continua...

Despre radare

Mie îmi plac radarele, dar nu orice fel de radare. Am o preferinţă nebună pentru radarele fixe, ascunse pe după copaci, plasate în singura porţiune de 2 km liberă dupa 100 de km de cratere.
Le ador pur şi simplu!

Plăcerea mea creşte când mai aflu că pliculeţul cu amenda zace undeva liniştit aşteptând datele de contact ale şoferului. Pur şi simplu nu mă pot opri din starea de bine.
E fascinant cât de frumoasă poate fi ţărişoara asta a noastră, cât de deştepţi sunt unii oameni care în loc să facă nişte drumuri practicabile, bagă banii în radare.
Nu ştiu cum să spun, dar eu una mă îndoiesc că nişte radare pot înspăimânta şoferii. Defapt, îi înspăimântă... pe posesorii de dacii, matiz, şi alţi cărăbuşi, că restul rup motoarele în acelaşi stil, cu sau fără radare.
La urma urmei plătim până ne sar capacele, plăcerea vitezei nu se stăvileşte pentru câteva amenzi. Asta până în clipa în care o să ne vedem cu toţii maşinile dezmembrate, anvelopele rămase în gropi, jantele făcute praf de la bordurile inteligent de ridicate, parbrizele crăpate de la materialele antiderapante care de care mai "fine". Eu zic să interziceţi din nou şi detectoarele că au rămas săracii traseişti fără o pâine din şpăgi acum cu toate radarele astea fixe.
Trăiască România, unde radarele fixe abundă, dar din fericire nu depăşesc numărul de gropi....oricum semnul meu de circulaţie rămâne doar un vis...

M-am ofticat!

E ceva ce nu se întâmplă prea des, dar trebuie să recunosc că arareori nu o pot evita...ofticarea.

Nu ştiu cum e pentru alţii, pentru mine e un amalgam de sentimente şi trăiri, care de care mai "enervante", ce nu îmi plac deloc, dar pe care trebuie să le suport până în clipa în care mă descarc.
Ce m-a ofticat?
Anumite pretenţii ale unor oameni, care nici nu ma cunosc, nici nu au răbdare să o facă, nici n-ar avea de ce să o facă dacă stau să mă gândesc bine, dar care în schimb, îşi irosesc o energie semnificativă pentru a sublinia ceva oricum irelevant şi nefolositor.
Oameni buni, dau accept la comentarii când am timp, dezbat ceea ce am chef şi mă interesează. Dacă mi-am pus anumite restricţii pentru comentarii, sau mi-am asigurat cititorii că vor fi contactaţi cu mai multe date, e pentru că aşa mi se pare normal şi "igienic". E spaţiul meu, îl folosesc cum "vrea muşchii mei".
Nu înţeleg pentru ce unele persoane înainte să facă dezbateri despre cât de rea e lumea care fie nu acceptă comentariile, fie le sunt şterse, fie nu dau "semne" înapoi, nu se asigură mai întâi că au dreptate şi apoi discută.

Gata. Mi-a trecut. Până data viitoare probabil!

Hi5 again

Nu ştiu dacă mă mai miră ceva după tot ceea ce văd zilnic pe pitzipoanca.org, dar nu pot să nu îmi exprim indignarea, când intrând pe hi5, descopăr între prietenii prietenilor mei, diferite puştoaice, cu nu mai mult de 17 anişori, ce au nişte fotografii demne de revistele pentru bărbaţi.
Cearceafuri în loc de fundal, cearceafuri în loc de haine şi cred, cearceafuri în loc de creier.
Adolescenţii din ziua de astăzi chiar nu mai au altceva de făcut?????

Câteodată încep să cred că m-am ramolit. Am fost mai conservatoare de felul meu de mică, probabil şi pentru că am fost singurul copil la părinţi şi trebuia să îndeplinesc nişte "condiţii" în aşa fel încât să nu îi fac pe ai mei să plece capul când se întâlnesc cu vecinii.
N-am fost uşă de biserică, cred că mă ţin minte toate vecinele pentru că le trăgeam de cozi, le puneam nisip în cap şi câte le mai făceam. Şi asta până la o vârstă destul de târzie.
La vârsta la care văd acum copiluţe cu "iubiţi" de mână, eu şi fetele generaţiei mele, ne îndeletniceam cu crearea hainelor pentru păpuşi. Şi era aşa de frumos!! Păcat că în ziua de astăzi nu ne crede nimeni!
La vârsta la care astăzi fetele se confruntă cu probleme de genul "ce fond de ten să îmi iau", "ce culoare mă prinde bine", "oare unde găsesc nişte pantofi cu tocul mai mare", fetele generaţiei mele se tundeau scurt fără să le pese că vai Doamne ar putea fi considerate nefeminine, fetele generaţiei mele preferau tenişii şi salopetele în defavoarea tocurilor sau blugilor strânşi pe fund, fetele generaţiei mele citeau cărţi, mergeau la şcoală, aveau pasiuni, îşi exploatau talentele. Fetele generaţiei mele arătau de 15 ani la 15 ani, nu de 25!!!

Nu am decât 20 de ani, dar diferenţa devine atât de mare între ceea ce a fost la vremea adolescenţei mele, şi ce e în ziua de astăzi, încât nu pot evita să nu mă întreb unde vom ajunge aşa?
Pentru ce toate se agită să crească, să se maturizeze, să se mascheze în altceva faţă de ceea ce sunt?

Fraude

Am primit un e-mail de la Raiffeisen Bank după cum arătau toate indiciile. Şi mail-ul suna cam aşa:

" From: Raiffeisen Online <oficiu.clienti@raiffeisenonline.ro>
Subject: Autentificare nereusita - Utilizator suspendat

Contul dumneavoastra a fost accesat de o persoana neautorizata .


Pentru securitatea si evitarea pierderii de date, deblocarea contului
dumneavoastra Raiffeisen Online se va face din formularul atasat email-ului.

Va multumim pentru intelegere.
_____________________________________________
© Raiffeisen Bank - Departament Raiffeisen Online 2009"

Era evident un formular ataşat, am intrat, am fost direcţionată pe pagina Raiffasein Online şi mi se cereau câteva cifre din componenţa codului cardului meu, data expirării, iar mai jos era specificat că niciodata un angajat sau site al acestei bănci nu îmi va cere codul pin sau toate cifrele cardului meu.

Am închis pagina respectivă, am reintrat câteva minute mai târziu şi din nou am luat calea link-ului ataşat la e-mailul meu, ca să găsesc surpriză, site-ul este inchis pentru că fraudează site-urile reale în încercarea de a afla datele personale, codurile şi pinurile persoanelor care deţin un card de la Raiffeisen Bank.

Atenţie la astfel de e-mail-uri, par inofensive deşi nu sunt!!!

Liber pentru lectură!

Cu toţii greşim, mai mult sau mai puţin, dar asta nu ne face neoameni.
Ne-am născut cu toţii sub acelaşi cer, suntem alcătuiţi toţi din aceeaşi ţărână şi o greşeală sau mai multe nu schimbă sângele în apă.

Ei au greşit într-adevăr, grav, sau mai puţin grav şi trebuie să plătească, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi privăm, pe lângă libertate, şi de educaţie şi cultură.
Sunt mulţi dintre noi care ştiu ce înseamnă bucuria primirii unei cărţi în dar, entuziasmul unei noi poveşti, uimirea dintr-o noua descoperire! Sunt mulţi dintre ei care nu ştiu ce înseamnă asta. Sunt mulţi dintre ei care ar vrea să simtă mirosul unei cărţi noi, aroma unei cărţi vechi cu paginile îndoite, dar nu pot. Şi nu pot pentru că între ei şi o carte stă un gard de sârmă ghimpată.

În penitenciarele din întreaga Moldovă lipsesc cărţile, lipseşte învăţătura, cultura, lipsesc valorile.
Noi îi putem ajuta, le putem umple bibliotecile de cărţi, le putem oferi libertatea pentru care nu există greşeală suficient de mare încât să le fie luată... libertatea de a citi!


Donează o carte pentru deţinuţii din penitenciarele Moldovei şi Bucovinei! Dacă eşti dispus să faci acest lucru, lasă-mi un semn şi voi reveni cu detalii.

Inutil

Nu mai ştiu cine povestea la facultate că un tip s-a sinucis într-o dimineaţă, imediat după ce şi-a legat şireturile la pantofi şi a realizat că pierde în fiecare zi timp preţios făcând acest gest enervant. Un motiv simplu, dar într-un fel gândea bine. Gândea bine, la faza cu irositul timpului, nu la faza cu sinucisul.
Ne pierdem timpul stând în faţa oglinzii, ne pierdem timp probând haine, ne pierdem timp întrebându-ne de ce pierdem timp.
Viaţa e aşa simplă, iar noi avem nenorocitul dar de a o face complicată. Ne împrăştiem energia în toate părţile doar ca să ne regăsim la sfârşit de zi, istoviţi, întrebându-ne pentru ce ne pierdem timpul cu lucruri a căror valoare tinde undeva spre nul.
Dacă s-ar putea să mă gândesc la o carte şi în secunda 2 să o am în mână, ar fi perfect. Mi-e lehamite câteodată când intru în diferite librării şi trebuie să mă umplu de praf, căutând cărţi peste care trece timpul fără ca nimeni să se atingă de ele măcar cu o cârpă.
Dacă s-ar putea să mă gândesc la o haină şi în secunda 2 să fie în dulapul meu, ar fi perfect. Nu mă gândesc la preţ, pur şi simplu mă disperă să merg la "shopping", mă enervează tot, de la atitudinea vânzătoarelor care ţi-ar băga pe gât orice lucru care îţi vine oribil (asta se întâmplă doar în România), până la restul "cumpărătorilor" care mai mult fac paradă, decât să cumpere ceva.
Dacă s-ar putea să nu-mi pierd timpul cu aranjatul părului de 10 ori (pentru că da, părul meu este de vreo 10 ori mai încăpăţânat decât mine) ar fi perfect.
Dacă aş putea să opresc timpul în clipele când fac lucruri inutile, şi să folosesc restul pentru sufletul, mintea şi corpul meu, ar fi perfect.
Dar trăim într-o lume diferită de cea a dorinţelor mele, o lume pe care noi o facem să nu fie perfectă prin imperfecţiunea noastră.

Aşa că, tot ce îmi rămâne e strădania de a reduce momentele inutile, în favoarea celor constructive....

In love with you

Pitzi night

O superbă seară de sfârşit de martie... Ieşim frumos la plimbare, cam friguţ afară ce-i drept, ceea ce ne-a făcut să ne plimbăm cu maşina.
Facem câteva ture, când la un moment dat o maşinuţa cu vreo 5 piţipoance se ţinea de fundul nostru. Se agită ele ce se agită cu o liniuţă la semafor, văd numai praf în faţa ochilor, şoferiţa se intimidează şi stinge luminile, noi să crăpăm de râs. Oraş oraş frate, da la 10 noaptea să mergi la bezmeticul pe întuneric, cam aiurea.
Şi don'şoara nu se satură, ajungem la semafor în spatele ei, calca pedala bine, după care opreşte, trecem şi bliţează. Cred că vroia să întărească faptul că a dat bani grei să îşi ia permisul.
Concluzia pe seara asta e că "este" multe şoferiţe... degeaba. N-au ce face, în urma unor prestaţii au reuşit să îşi cumpere maşină, şi uite aşa fac faleza prin oraş făcându-se de râs, doar doar le-o baga vreo unul cu bani în seamă.
Aştept cu nerăbdare vara, e altă distracţie şi altă mâncare de peşte.
Gagicuţe aproape topless, cu maşinuţe răblăgite de atâta înecat motorul, la semafor, se dau deştepte. Muzica tare, geamul dat jos (dacă au climă oricum degeaba merge), se face verde. Poc poc pââââr, murit motorul.
E superb să stai pe bancă, lângă semafor, urmărind astfel de scene. Nimic de pe lumea asta nu se compară cu mutra "şoferiţei" în momentele alea. Jur!!
Când vine vorba despre partea masculină, cel mai tare e când dai de cocalari la semafor, tu înaintezi puţin că te mănâncă pedala şi ei încep să tureze motorul.. vrum vrum, pleacă într-o veselie, tu n-ai treabă, porneşti uşor... e genial să le vezi mutra în oglindă. Mai multă sfidare nici nu le trebuie.
Atât pe noaptea asta, mă gândesc serios să îmi cumpăr o bicicletă. :))

Atlas de mitocănie

Un demers pe care l-am văzut pe blogul Alinei Cojocaru , o campanie anti-mitocănie, care sper să ajungă la urechile celor la care trebuie să ajungă.

Creiere

Într-un post anterior spuneam că mă fascinează chipurile oamenilor.
În ultimele zile m-am reprofilat (pentru puţin timp) , pe ceea ce se ascunde în spatele chipurilor, pe gândirea lor.
Nu cred că poţi pune unui om calificativul de prost, sau inteligent când nici măcar nu îl cunoşti. Trebuie ceva mai mult timp pentru cunoaştere decât în cazul unui chip.
Oricum, amuzant la partea asta e că unii dintre noi chiar se cred într-un fel anume, se înfăţişează în acel fel, iar la o privire mai atentă, demonstrează contrariul.

E distractiv să vezi oameni care "citesc" Umberto Eco (pun status-uri despre prostie), citesc cu cel puţin 10 cărţi mai mulţi decât alţii, iar când vine vorba de autorul preferat scriu Dostoievsky. (e infinit de fascinantă prostia asta, nu?)
Autorul meu preferat e Dostoievski, dar probabil că există şi varianta cu y a numelui şi eu n-am auzit-o, sau poate într-adevăr e alt autor. În ziua de azi, cine mai ştie...
Şi oricum, când eşti atât de invidiat de cei mai puţin înteligenţi, probabil că nici nu mai contează dacă scrii rromâneshte.

Cred că cea mai interesantă parte a vieţii e când oamenii care ar trebui să îţi evalueze performanţele, fac greşeli sau spun glume pe care oricum nimeni nu le gustă.
La şcoală poţi învăţa o sumedenie de lucruri, expresii ca: "animăluri", "carioca e uşoară, deci poţi să o bagi şi în ureche dacă vrei", "o ia pe ulei" sau "aţi înţeles că cam aşa stă treaba".

De cele mai multe ori chiar prefer să citesc o carte decât să mă delectez cu aşa ceva.

Improper language usage

Nu obişnuiesc să dau copy/paste de pe alte site-uri dar articolul acesta m-a distrat teribil...
Incă "mă râd" =)))

“Acesta este un e-mail intern (pentru angajatii romani ) de la o filiala din Romania a unei mari corporatii ( deci faza e pe bune !)

To : All Romanian Speaking Staff
Subject: Improper Language Usage

It has been brought to our attention by several officials visiting our office in Romania that offensive language is commonly used by our Romanian Speaking staff. Such behavior,in
addition to violating our policy, is highly unproffesional and offensive to both visitors and staff.All personel will imediatly adhere to the following rules:

1..Words like futui, in pula mea, pula and other such expressions will be not tolerated or used for emphasis or dramatic effect, no matter how heated a discussion may become.

2..You will not say si-a bagat pula when someone makes a mistake, or s-a cacat pe el if you see someone being to be reprehended, or baga-mi-as, when a major mistake has been made.All forms and derrivations of the verb a se caca and a se fute are utterly inappropiate and unacceptable in our enviroment.

3..No project manager, section head or administrator under aby circumstances will be reffered to as pula de om, cacanaru or boul.

4..Lack of determination will not be reffered to as pulalau nor will persons who lack initiative be reffered to as muiangiu.

5..Unusual or creative ideas offered by managment are not to be reffered to as porcarii.

6..Do not say futu-ti mata if somebody is persistent;do not add pula mea, if a colleague is going trough a difficult situation. Futhermore, you must not say am pus-o (refer to item 2) nor o sa ne-o traga when a matter becomes excessively complicated.

7..When asking someone to leave you allone, you must not say dute-n pula mea or should you ever substitute “May i help you?’” with, ce pula mea vrei ?

8..Under no circumstances should you ever call your elderly industrial partners bosorogi imputiti.

9..Do not say ia mai mereti-n pula cu cacatu asta when a relevant project is presented to you, nor should you ever answer futute-n cur when your assistance is required.

10.You should never call customer representatives as boul dracului or tampitu” ala.

11.The sexual behavior of our staff is not to be discussed in terms such as a pizdulica buna, futaciosu or homalau lu peste.

12. Last but not least, aftre reading this note, please do not say ma sterg la cur cu textu asta.

Just keep it clean and dispose of it properly.
Thank you.”

Sursa: Resursa de fun

Lipsă neuroni!

Mare-i lumea asta Doamne şi ai umplut-o cu proşti!
Câteodata nu-mi cred ochilor de ceea ce citesc pe Cancan la comentariile cititorilor. În afară de faptul că majoritatea nu au habar nici de regulile esenţiale din gramatică, se exprimă cât mai "colorat" posibil, în teme care nici măcar nu îi privesc.
Citeam articolul cu interviul lui Elan cum l-o fi chemând, şi când am ajuns la comentarii m-am speriat. Am pierdut ceva timp să descifrez ceva pe acolo, majoritatea înjurături la adresa Mihaelei Rădulescu, şi mi-am dat seama a 1000-a oară că ne merităm soarta de români.
Nu fac referire la subiectul scandalului dintre Mihaela şi fostul soţ pentru că nici nu mă priveşte, nici nu mă preocupă viaţa privată a altora.
Ideea era alta, majoritatea comentariilor începeau cu apelative de genul "moldoveancă...", "Moldova-Bideul Europei" şi altele de genul ăsta, semnate cu nume "antimoldovence", "nikita" sau "perversu'".
Păi fraţilor, de când se judecă o persoană după regiunea din care provine? Suntem toţi români în primul rând, fie că eşti moldovean, ardelean, muntean, dobrogean, bucovinean sau bănăţean.
Eu una sunt mândră că sunt bucovineancă, dar asta nu înseamnă că acum o să mă apuc de aruncat cu noroi în ceilalţi pentru că altceva nu m-ar duce capul să fac.
E josnic, şi nu înţeleg cum astfel de persoane au acces la internet şi la exprimare pe site-uri destul de vizitate.
Unii au atât de multe prostii în cap, şi atât de multă energie negativă pe care nu ştiu cum să şi-o consume, încât preferă să îşi verse fierea în public, de parcă le-a dat cineva dreptul să judece.
Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul! (şi nu, nu e preluată de la Mircea Badea, pentru că nu e el autorul ei)

Cu dedicaţie...da, da

Mulţumesc tuturor reduşilor mental care îşi fac o ocupaţie din viaţa celorlalţi, respectiv din viaţa mea. Înţeleg perfect că lipsa de preocupare, implicit lipsa unei vieţi propriu-zise vă face sau te face (oricine ai fi), nu numai să dai search pe google cu numele meu, să vizitezi toate link-urile posibile ce ar putea duce la numele meu sau la o informaţie despre mine, dar şi să te agiţi până la epuizarea ultimului neuron, să îmi descoperi parola de la YM, să trimiţi mesaje de pe adresa mea tuturor contactelor mele "imi dai si mie imprumut 1e pe voda pls?!?! returnez inapoi in 2 ore k e cv urgent".
Ori eşti idiot(idioată), ori te supraapreciez eu şi ai probleme şi mai grave.
1. Nu am vodafone, şi prietenii mei ştiu asta,
2. Nu îţi poate transfera nimeni cenţi pe YM, mă miră că în prostia ta nu ţi-ai lăsat şi numărul de telefon,
3. Eşti total analfabet, limba română e formată şi din vocale nu doar din consoane, cv, k, pls mă fac să cred că ori ai 15 ani, ori n-ai învăţat să scrii "klumea",
4. Pe viitor îţi recomand ceva vitamine şi proteine poate mai stimulezi ceva celule gliale, neuronii îţi lipsesc cu desăvârşire.
Pe final încă odată mulţumiri, mă simt enorm de importantă în ultima vreme, îmi creşte stima de sine de la foarte ridicată, la extrem de ridicată... aaa, sper să îţi placă melodia, unele versuri ţi se potrivesc de minune.
Spor în continuare, poate într-o zi reuşeşti să îţi faci şi o viaţă!

Strenghten your mind

Am descoperit Dezarie acum vreo 2 ani şi jumătate cred. Strenghten your mind a fost prima melodie care m-a fascinat, o ascultam non-stop, în casă, în maşină, chiar şi când ieşeam la plimbare o aveam în caşti mereu cu mine.
Îmi dadea forţă, mă facea să îmi întăresc sufletul, să îmi dau seama de vremurile în care trăim şi să fiu pregătită pentru orice, să nu las răul să mă domine, să nu apuc pe căi greşite şi mai ales să îmi dau seama că în mine e puterea de a schimba. Ce? Nu ştiam pe atunci, nici acum nu ştiu prea bine, ştiu doar că pot să schimb orice, atât timp cât îmi doresc din tot sufletul.

Chestionarul lui Parcel Proust

L-am găsit pe blog-ul lui Mihai Bendeac, pe care trebuie să recunosc că îl citesc cu plăcere cu toate că nu urmăresc Mondenii şi nici n-o voi face niciodată. Şi aşa cum spunea el, cred că oferă o ocazie bună de a te prezenta cât de cât.
1. Principala mea trăsătură: seriozitatea

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: am găsit-o deja, sensibilitatea
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: naturaleţea
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: sinceritatea
5. Principalul meu defect: încăpăţânarea
6. Îndeletnicirea mea preferată: lectura
7. Fericirea pe care mi-o visez: o am deja :)
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să rămân singură (fără părinţi, iubire, prieteni)
9. Locul unde aş vrea să trăiesc: Rădăuţi, Suceava, România
10. Culoarea mea preferată: albastru, negru, alb
11. Floarea care-mi place: trandafirul
12. Pasărea mea preferată: nu cred că am o pasăre preferată
13. Prozatorii mei preferaţi: Dostoievski, Jeni Acterian
14. Poeţii mei preferaţi: Rainer Maria Rilke, Blaga

15. Eroii mei preferaţi din literatură: Edmond Dantes
16. Eroinele mele preferate din literatură: Scarlett O'Hara
17. Compozitorii mei preferaţi: Erik Schrody (Everlast)
18. Pictorii mei preferaţi: fraţii Gavril şi Mihai Moroşan
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: părinţii mei şi părinţii lui
20. Ce urăsc cel mai mult: ipocrizia, minciuna, falsitatea, îngâmfarea şi narcisismul
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere: sunt două, şi cred că le am deja, sociabilitatea şi empatia
22. Cum aş vrea să mor: cum vrea Cel de Sus
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: hm... cele mici, mici de tot
24. Deviza mea: "If I can't do it, it can't be done!"

Ze search, ze day un ze wish fur the mutter

Mă amuză circumstanţele în care ajung unii oameni pe blogul meu... Search pe google de genul: hi5 din Rădăuţi, cuvinte din suflet, 8 martie cuvinte din suflet pentru femei, cuvinte despre femei, femei cu ifose, e greu să fii femeie, bla bla bla, whateva.

Dacă tot mă amuză, pe deasupra mă mai şi întreb dacă mai există om "conectat" care să trimită un mesaj de 8 martie scris din căpşorul lui, dacă se mai trimit felicitări, dacă se mai dau flori. Că mai nou e modern să trimiţi o felicitare online. Booring!

N-aş vrea să fiu în locul femeilor care primesc mesaje copiate "de pe net", fericitări online şi alte asemenea prostioare. Prefer să îmi bucur ochii cu roşul trandafirilor, să îmi bucur sufletul cu mireasma lor. E tare bine!

În fine, am terminat cu răutăţile, şi dacă tot e 8 Martie, un LA MULŢI ANI curat pentru toate femeile şi mai ales pentru toate mamele, mami meu, mami lui, şi restul mămicilor!

Fascinaţie

Ador chipurile oamenilor, în fiecare zi descopăr un om nou, un chip nou, o rană nouă desenată pe faţa unui trecător, o bucurie în ochii unui copil, o linişte în chipul unui vârstnic.
Mă fascinează privirile, cred că poţi cunoaşte un om numai după felul cum te priveşte. Ador liniile fine din jurul ochilor, le citesc precum literele unui cuvânt, precum cuvintele unei cărţi. Îmi plac genele, liniile mici şi subtile care înnobilează ochii, sprâncenele care dau profunzime, nesiguranţă sau supunere.
Mă fascinează privirile sfidătoare, poţi citi toată măndria unui om în ele. Mă fascinează privirile ademenitoare, ce atrag precum magneţii şi cred că goliciunea niciunui trup nu face mai mult decât o privire.
Îmi plac oamenii, în toata frumuseţea lor, în tot amalgamul lor de trăsături.
Pentru mine nu există oameni urâţi, nici un om nu e mai frumos decât celălalt, urâţenia este doar în îngustimea minţii şi judecăţii noastre. Există doar oameni ale căror trăsături nu ne bucură ochii, sau oameni pe care nu vrem să îmi privim fără comparaţie frumos/urât. Şi e păcat, e mare păcat, pentru că zi de zi îndepărtăm poate, oameni al căror suflet merită o şansă spre sufletul nostru, şi vom ajunge singuri, iubindu-ne chipul în faţa oglinzii pentru că nu există altul mai frumos decât al nostru.... Noi şi Narcis.
Merită?
Purtăm măşti zi de zi, punem altora măşti pentru că ne ascundem goliciunea în vizual, preferăm o mască vizibilă decât ceva intangibil... umanitatea.
Femeile preferă machiajele, nimic mai oribil în ziua de azi şi în cantităţile în care se foloseşte. Nu văd nimic atrăgător la un chip schimonosit şi mascat în zboieli inutile.
Bărbaţii preferă o pereche de ochelari de soare imenşi, nu din cauza că nu suportă lumina puternică, ci din cauză că e mai comod să mergi aşa pe stradă, etichetând urât/frumos, ascunzându-te de privirile celorlalţi.
Devenim monştri, uitând ce înseamnă frumuseţea unui ochi migdalat chiar dacă e însoţit de o gură asimetrică. Uităm ce înseamnă fineţea unui ten curat chiar dacă e însoţit de un nas coroiat. Ne impunem modele şi matrici, aspiraţii spre frumuseţe, când defapt fascinaţia şi frumuseţea e în noi...
Mă întreb cine îşi mai dă seama de asta de după tona de rimmel, ruj, pudră....

Speed test

91 de cuvinte
You reached 381 points, so you achieved position 3463 of 183618 on the ranking list


You type 490 characters per minute
You have 91 correct words and
you have 0 wrong words

Tu câte scrii? Află aici: Speedtest

Joy ride: Dead ahead

Primul film din seria Joy Ride, l-am văzut prin 2001-2002, şi trebuie să spun că nu mi s-a părut chiar DE GROAZĂ. În schimb Joy ride: Dead ahead, oh my, de la degete tăiate, la pedepse din cele mai crude, şi toate pentru simplul fapt că o don'şoară (normaaaaal) a uitat să îşi alimenteze motorul cu ulei, a rezultat pană şi apoi un furt de maşina. Şi nu orice maşină (muhahah).
Oricum, filmul te ţine în suspans, ritmul cardicac îţi creşte odată cu efectele sonore, per total un super film pentru serile când vrei să îţi bagi prietena în sperieţi până o faci să plângă. (Recunosc, am plâns pentru că m-am speriat prea tare).
Cam atât, încă mă bântuie unele imagini....

Fără titlu

Nu vreau să aflu cantitatea de neuroni din cutia celor care trimit mesaje pe hi5 de genul:
"lasami si mie un comm pls..[-o <
dau bk promit..:*
va rog lasatimi commuri k dau inapoi:*:*
p00p`z la toti :*:*:
msk pt aia care dau..:*:*:*", sunt doar curioasă la ce îi ajută mesajele astea, şi câţi sunt cei care chiar dau comentarii la asemenea specimene.

Şi da, azi sunt arţăgoasă, şi nu pentru că am primit al 1000-lea mesaj de genul ăsta ci din mai multe cauze. Una dintre ele ar fi că la 8 fără ceva, în loc să fiu frumos în sala de curs, mă plimbam cu autobuzul lerla prin Iaşi după care am ajuns în Copou, şi toate astea din bunăvoinţa unui şofer (idiot, că altfel nu pot să îi spun), care nu s-a sinchisit că autobuzul e înţesat de tineri care nu vor neapărat să ajungă în Copou, şi bineînţeles că nu a oprit în NICIO staţie. Erau 6 la număr pe care le-a ratat. Mă gândesc că fie se grăbea undeva, fie se răzbuna că nu mai poate face mici afaceri cu bilete, fie pur şi simplu îl durea în partea dorsală.
Cursul nu îl mai menţionez, e plăcut, colegii ok (excepţie face excrescenţa vulcanică), iar în drumul spre cămin am experimentat o primă fază de congelare, cu tentative de biciuire a tenului şi sfăşiere a pielii de pe mâini.
Mă gândesc serios să nu-mi mai părăsesc patul curând...

Night becomes day by Citizen Cope

Things have been getting real heavy these days
The media the system
the people chasing pay
Somebody's got a rifle he won't turn the other cheek
Now its his turn

Things have been getting real hectic these days
An eye for an eye
A spade is a spade
They're shooting him down and he's running away
That was their turn

I believe in
The same thing that makes the night become day
Tide and the water
Sons and the daughters
Can't hide it can't fight it
Love
I'm a say it again

It's the same thing that makes the moonlight
Meet up with the sunlight
Can't fight it can't buy it
Love... I'm a say it again

When cut deep the same blood we bleed
We're not immune to addiction or disease
Got violent deaths in our family trees
Now it's our turn

Things have been seeming real ready these days
From the North to the South to the East to the West
Happiness will you put it to your chest
When it's your turn...