Ultima oară

Cât timp s-a scurs de când ai primit ultima oară flori pe neaşteptate, fără nici o ocazie specială? De când te-a sărutat de frunte ca pe un copil mic şi te-a strâns în braţe de parcă nu te-a văzut de săptămâni întregi, de când şi-a cerut iertare pentru că te-a supărat chiar dacă ai purtat şi tu jumătate din vină? De când îţi asculta într-o linişte deplină vocea la telefon, iar apoi fără nici o legătură cu ce discutaţi să îţi spună că îi este dor de tine, de când te-a lăsat să adormi pe braţul lui chiar dacă îi era deja amorţit, de când s-a trezit noaptea ca să te acopere, de când te-a luat în braţe pentru că ai tresărit în somn, de când ţi-a spus dimineaţa că eşti frumoasă, chiar dacă aveai părul răvăşit şi purtai cearcăne adânci? De când, moţăînd lângă el, ai deschis ochii brusc şi l-ai surprins privindu-te cum priveşte un copil mic o prăjitură, de când ai simţit ultima oară degetele lui conturându-ţi faţa, jucându-se în părul tău pentru că ştie că îţi place dar mai ales, de când nu i-ai spus Te iubesc din toată inima, cu tot sufletul întins pe tavă, dezgolit de secrete şi reţineri?

Avem atâtea griji pe cap, încât uneori uităm să preţuim lucrurile mărunte, gesturile aparent fără importanţă dar care cel puţin pentru mine contează enorm.

Poate că n-am mulţumit de fiecare dată pentru tot ce am primit şi primesc, poate nici nu ştiu cum să o fac, tot ce ştiu e că nu vreau să înceteze niciodată, vreau să mă simt întotdeauna ca un copil mic şi protejat, iubit şi răsfăţat, aşa că te rog suflete, să nu vină vreodată ultima oară...